Depresia este una dintre cele mai cunoscute probleme de sănătate mintală, dar și una dintre cele mai simplificate în limbajul de zi cu zi. Cuvântul este folosit uneori pentru orice perioadă dificilă, pentru lipsa de chef, pentru oboseală sau pentru o zi proastă. În realitate, depresia este mai mult decât tristețe și nu poate fi redusă la o singură emoție.
O persoană poate trece prin depresie și să nu spună neapărat „sunt trist”. Poate spune că nu mai are energie, că lucrurile care înainte îi făceau plăcere nu mai contează, că îi este greu să înceapă activități simple sau că funcționează aproape mecanic. Alteori, problema principală poate fi vinovăția, dificultatea de concentrare, lipsa de speranță sau senzația că viața continuă, dar persoana participă la ea din ce în ce mai puțin.
Organizația Mondială a Sănătății descrie depresia ca fiind diferită de fluctuațiile obișnuite ale dispoziției și de reacțiile emoționale de scurtă durată la dificultățile vieții. Într-un episod depresiv pot exista dispoziție depresivă, iritabilitate sau senzație de gol, dar și pierderea interesului sau a plăcerii, împreună cu alte modificări care afectează funcționarea persoanei.
Depresia nu este același lucru cu tristețea
Tristețea este o emoție normală. Apare după pierderi, dezamăgiri, conflicte, schimbări sau alte evenimente importante. Poate fi intensă și poate dura, fără ca acest lucru să însemne automat depresie.
În depresie, tabloul este mai larg. Se pot schimba energia, somnul, apetitul, concentrarea, motivația, interesul pentru activități, relațiile și felul în care persoana se vede pe sine și își imaginează viitorul. Uneori, persoana poate avea momente în care râde, merge la serviciu sau își îndeplinește obligațiile, ceea ce nu exclude existența unei stări depresive.
De aceea, întrebarea utilă nu este doar „Este tristă persoana?”, ci și „Ce s-a schimbat în modul în care simte, gândește și funcționează?”
Pentru o diferențiere mai detaliată, poți citi și articolul Depresia nu înseamnă doar tristețe.
Cum se poate manifesta depresia
Manifestările depresiei pot fi emoționale, cognitive, comportamentale și fizice.
La nivel emoțional pot apărea tristețe persistentă, gol interior, iritabilitate sau pierderea plăcerii. La nivel cognitiv pot apărea dificultăți de concentrare, autocritică, vinovăție, lipsă de speranță sau o perspectivă tot mai negativă asupra viitorului. La nivel comportamental, persoana poate începe să evite activități, să amâne, să se retragă din relații sau să reducă treptat lucrurile care înainte făceau parte firesc din viața sa. La nivel fizic pot apărea modificări ale somnului, apetitului, energiei și ritmului activității.
Tocmai această diversitate face ca depresia să nu arate la fel pentru toată lumea. Unele persoane devin vizibil retrase. Altele continuă să muncească și să pară funcționale, în timp ce în interior depun un efort foarte mare pentru activități care înainte erau firești.
Pentru imaginea de ansamblu asupra acestor manifestări, vezi și Depresia: simptome, cauze, manifestări, relații și tratament.
Ce simte persoana din interior
Experiența subiectivă este diferită de la o persoană la alta. Unii oameni descriu tristețe intensă. Alții vorbesc mai degrabă despre gol, amorțeală emoțională sau lipsa plăcerii.
Pot apărea formulări precum:
„Nu mai simt mare lucru.”
„Nu mai am energie.”
„Nu mai văd rostul.”
„Ar trebui să mă descurc mai bine.”
„Nu se va schimba nimic.”
Aceste formulări nu sunt simple expresii ale unei atitudini pesimiste. În depresie, felul în care persoana interpretează experiențele, greșelile, reușitele și viitorul se poate schimba.
Uneori, dificultatea nu este lipsa totală de capacitate, ci costul foarte mare al funcționării. Persoana poate reuși să meargă la serviciu, dar să nu mai aibă energie pentru nimic după program. Poate răspunde la e-mailuri, dar să amâne un duș. Poate vorbi cu colegii, dar să evite întâlnirile cu cei apropiați.
Ce văd ceilalți și ce pot interpreta greșit
Manifestările depresiei pot fi confundate ușor cu trăsături de caracter sau cu lipsa de voință.
Lipsa energiei poate fi numită lene. Retragerea poate fi interpretată ca nepăsare. Amânarea poate părea iresponsabilitate. Iritabilitatea poate fi văzută ca o schimbare de caracter. Lipsa inițiativei poate fi confundată cu comoditatea.
Această interpretare poate agrava problema. Dacă persoana deja se critică pentru faptul că nu mai funcționează ca înainte, mesajele de tipul „trebuie doar să te mobilizezi” pot întări vinovăția și sentimentul că este slabă sau insuficientă.
De aceea, înțelegerea depresiei presupune să facem diferența dintre dificultate psihologică și lipsă de voință.
Ce poate menține depresia
Depresia poate forma cercuri în care simptomele se întrețin reciproc.
Energia scăzută duce la reducerea activităților. Reducerea activităților înseamnă mai puține experiențe de plăcere, contact social sau sentiment de competență. Persoana observă că face tot mai puține lucruri și poate ajunge la concluzia că „nu mai este în stare de nimic”.
Retragerea poate aduce o ușurare imediată, mai ales când persoana este epuizată. Pe termen mai lung însă, poate reduce accesul la sprijin și la experiențe semnificative. Somnul se poate deregla, sarcinile se pot acumula, iar autocritica poate deveni și mai puternică.
De aceea, în depresie este important nu doar să întrebăm „Ce a provocat problema?”, ci și „Ce o menține acum?”
Ce ajută
Tratamentul depresiei nu este identic pentru toată lumea. În funcție de severitate, context, preferințele persoanei și eventualele probleme medicale asociate, intervenția poate include psihoterapie, tratament medicamentos sau o combinație între acestea. Aceste opțiuni sunt prezentate și de National Health Service (NHS), care subliniază importanța alegerii tratamentului în funcție de particularitățile fiecărei situații.
În psihoterapie pot fi abordate gândurile negative recurente, autocritica, evitarea, retragerea și pierderea activităților semnificative. În terapia cognitiv-comportamentală, de exemplu, se lucrează atât cu felul în care persoana interpretează experiențele, cât și cu comportamentele care pot contribui la menținerea problemei. National Institute of Mental Health (NIMH) include psihoterapia și tratamentul medicamentos printre principalele intervenții utilizate în depresie.
Activarea comportamentală urmărește reconstruirea treptată a activităților care oferă structură, sentiment de eficiență, contact social sau plăcere. Ideea nu este „forțează-te”, ci stabilirea unor pași suficient de mici și realiști încât persoana să poată începe să iasă din cercul evitării și al inactivității.
Când este indicat ajutorul de specialitate
Nu orice tristețe este depresie și nu orice perioadă dificilă necesită intervenție clinică. În același timp, nici nu este necesar să așteptăm până când persoana nu mai poate funcționa deloc.
Atunci când schimbările persistă, când interesul și plăcerea scad semnificativ, când apar modificări importante ale somnului, energiei, concentrării, motivației sau relațiilor, este utilă o evaluare de specialitate.
Evaluarea individuală este importantă și pentru că unele probleme medicale sau efectele unor medicamente pot produce manifestări asemănătoare.
Dacă apar gânduri legate de moarte, suicid sau autovătămare, situația trebuie tratată cu seriozitate și este necesară solicitarea rapidă a ajutorului de specialitate. Într-o situație de pericol imediat trebuie contactate serviciile de urgență.
Ce este depresia, pe scurt
Depresia nu este doar tristețe și nu este doar lipsă de motivație. Poate influența emoțiile, gândirea, corpul, relațiile și capacitatea de a funcționa în viața de zi cu zi.
Uneori se vede clar. Alteori, persoana continuă să muncească, să răspundă la mesaje și să pară „în regulă”, în timp ce în interior depune un efort foarte mare pentru lucruri care înainte veneau firesc.
Depresia trebuie înțeleasă prin schimbarea globală pe care o produce în felul în care persoana simte, gândește și trăiește, nu printr-un singur simptom.
Acest articol face parte din secțiunea Depresia și introduce temele care vor fi dezvoltate în articolele dedicate manifestărilor depresiei, vieții de zi cu zi, gândirii, relațiilor, corpului și tratamentului.
Lasă un răspuns