În rucsacul Andreei există o lanternă mică. Apare alături de alte câteva lucruri foarte concrete: mere, o panglică galbenă, o sfoară, un carnețel, un fluier, bandă adezivă și fotografia unei girafe. Nu este un obiect spectaculos și nici nu trebuie să fie. Este genul de lucru pe care îl iei cu tine atunci când bănuiești că vei avea nevoie să vezi mai bine, fără să știi încă exact ce vei găsi.
Am ales să fie mică. Un reflector ar fi avut ceva disproporționat, aproape comic, într-o poveste în care multe lucruri se întâmplă tocmai pentru că oamenii nu văd totul dinainte. O lanternă mică nu rezolvă noaptea. Nu o face să dispară și nici nu pretinde că poate.
Îți arată ce este aproape.
Un prag. O piatră. O bucată de drum. Poate câțiva metri în față.
Restul rămâne întunecat.
Câtă lumină îți trebuie ca să mergi mai departe
Avem o relație destul de complicată cu ceea ce nu putem vedea până la capăt. Înaintea unei decizii vrem să știm dacă va fi cea bună. Înainte să pornim vrem să știm unde ajungem. Înainte să deschidem o ușă am prefera, dacă s-ar putea, un raport complet despre ce se află în spatele ei.
De obicei nu îl primim.
Și totuși mergem, pentru că uneori informația disponibilă este suficientă pentru următorul pas, chiar dacă nu este suficientă pentru tot drumul.
O lanternă care își face treaba
De aceea mi se pare potrivită lanterna Andreei. Nu promite certitudine. Este doar un obiect care își face treaba. Luminează ceea ce poate lumina și nu încearcă să se ocupe de restul.
Nici nu vreau să o transform într-un simbol mai mare decât este. În roman, o lanternă trebuie să rămână o lanternă. Îmi plac obiectele care nu vin cu instrucțiuni despre cum trebuie interpretate. Pot sta într-o poveste pur și simplu pentru că acolo le este locul, iar sensul, dacă apare, vine după.
Există însă ceva ce recunosc în imaginea aceasta: de multe ori cerem prea multă lumină înainte să facem ceva. Am vrea să vedem finalul, toate variantele și toate riscurile. Uneori nu avem nevoie de atât.
Avem nevoie să vedem unde punem piciorul.
După aceea mai aprindem lanterna o dată.
Lasă un răspuns