Ce este anxietatea?

Anxietatea este una dintre cele mai frecvente dificultăți psihologice, dar și una dintre cele mai ușor de confundat cu grija obișnuită, prudența, perfecționismul sau nevoia de a avea lucrurile sub control. În realitate, anxietatea este mai mult decât teamă și nu poate fi redusă la o singură emoție sau la faptul că o persoană „își face prea multe griji”.

O persoană poate trece prin anxietate și să nu spună neapărat „mi-e frică”. Poate spune că nu reușește să își oprească gândurile, că verifică lucrurile de mai multe ori, că îi este greu să ia o decizie fără să analizeze toate variantele sau că simte nevoia să știe dinainte ce urmează. Alteori, problema principală poate fi tensiunea permanentă, dificultatea de concentrare, somnul perturbat, simptomele fizice sau senzația că trebuie să fie pregătită pentru ceva rău care s-ar putea întâmpla.

Organizația Mondială a Sănătății descrie tulburările de anxietate prin prezența fricii sau îngrijorării excesive, dificil de controlat, care pot fi însoțite de manifestări fizice și comportamentale și pot afecta funcționarea persoanei.

Anxietatea nu este același lucru cu frica

Frica este o reacție normală în fața unui pericol prezent și identificabil. Dacă ne aflăm într-o situație periculoasă, corpul și atenția se mobilizează rapid pentru a ne ajuta să răspundem.

Anxietatea este orientată mai ales spre ceea ce s-ar putea întâmpla. Pericolul nu trebuie să fie prezent. Uneori este suficientă posibilitatea ca ceva să meargă prost pentru ca mintea să înceapă să construiască scenarii, să caute soluții și să încerce să prevină consecințele.

Această capacitate de anticipare este utilă. Ne ajută să ne pregătim pentru un examen, o întâlnire importantă, o schimbare profesională sau o conversație dificilă. Problema apare atunci când pregătirea continuă mult după momentul în care ar fi fost suficientă și când persoana nu mai caută doar informații, ci certitudinea că nimic rău nu se va întâmpla.

De aceea, întrebarea utilă nu este doar „De ce îi este teamă persoanei?”, ci și „Cât timp și câtă energie consumă încercând să prevină ceea ce s-ar putea întâmpla?”

Cum se poate manifesta anxietatea

Manifestările anxietății pot fi cognitive, emoționale, comportamentale și fizice.

La nivel cognitiv pot apărea îngrijorarea persistentă, anticiparea unor scenarii negative, supraanalizarea, dificultatea de concentrare sau nevoia de certitudine. La nivel emoțional pot apărea neliniște, tensiune, iritabilitate sau senzația că ceva rău urmează să se întâmple. La nivel comportamental, persoana poate începe să evite situații, să amâne, să verifice repetat sau să solicite reasigurări. La nivel fizic pot apărea palpitații, tensiune musculară, transpirație, tremor, amețeală, disconfort digestiv sau dificultăți de somn.

Tocmai această diversitate face ca anxietatea să nu arate la fel pentru toată lumea. Unele persoane devin vizibil neliniștite. Altele continuă să muncească, să își respecte programul și să pară foarte organizate, în timp ce în interior consumă o cantitate mare de energie încercând să anticipeze problemele și să reducă incertitudinea.

Ce simte persoana din interior

Experiența subiectivă diferă de la o persoană la alta. Unii oameni descriu teamă. Alții vorbesc mai degrabă despre neliniște, tensiune, dificultatea de a se relaxa sau senzația că mintea nu se oprește.

Pot apărea formulări precum:

„Dacă nu mă descurc?”

„Dacă se întâmplă ceva și nu sunt pregătit?”

„Dacă am uitat ceva important?”

„Dacă am interpretat greșit?”

„Dacă tocmai varianta la care nu m-am gândit este cea care se întâmplă?”

Aceste întrebări nu sunt neapărat lipsite de logică. Multe dintre lucrurile imaginate sunt teoretic posibile. Dificultatea apare atunci când mintea încearcă să elimine complet incertitudinea și continuă analiza până când toate variantele par controlate.

Cum acest lucru nu este posibil, nevoia de certitudine în anxietate poate deveni ea însăși o sursă de neliniște.

Uneori, dificultatea nu este lipsa capacității de a funcționa, ci costul foarte mare al funcționării. Persoana poate merge la serviciu și își poate îndeplini sarcinile, dar poate petrece mult timp verificând, anticipând și analizând. Poate participa la o întâlnire, dar să repete mental conversația cu ore înainte. Poate lua o decizie, dar să continue să se întrebe dacă a ales corect.

Cum se manifestă anxietatea în viața de zi cu zi

Anxietatea nu devine întotdeauna vizibilă printr-un episod intens. Uneori viața persoanei se reorganizează treptat în jurul lucrurilor pe care încearcă să le prevină.

Poate pleca mult mai devreme decât este necesar pentru a elimina riscul unei întârzieri. Poate reciti un mesaj înainte să îl trimită, poate verifica din nou ora unei întâlniri sau drumul până la locul unde trebuie să ajungă și poate reveni asupra unei decizii după ce aceasta a fost deja luată.

Diferența apare atunci când pregătirea nu mai produce sentimentul că este suficientă. După o verificare apare nevoia alteia, după un plan apare un plan de rezervă, iar după aceea poate apărea o nouă întrebare: „Și dacă totuși se întâmplă altceva?”

În alte situații, anxietatea se poate manifesta prin amânare. Un telefon este lăsat pentru mâine, o conversație importantă este evitată, un e-mail rămâne nescris sau o decizie este amânată până când persoana simte că are toate informațiile.

De aceea, anxietatea te poate face să amâni chiar și lucrurile simple, fără ca această amânare să însemne neapărat lipsă de interes sau comoditate.

Ce văd ceilalți și ce pot interpreta greșit

Manifestările anxietății pot fi confundate cu trăsături de caracter.

O persoană poate fi descrisă drept prea precaută, controlatoare, indecisă, rigidă sau perfecționistă. Cineva care pune multe întrebări poate părea neîncrezător. Cineva care verifică frecvent poate părea exagerat. Cineva care evită o situație poate fi considerat lipsit de curaj.

În realitate, unele dintre aceste comportamente pot avea rolul de a reduce incertitudinea și disconfortul. Nevoia de control în anxietate nu înseamnă întotdeauna dorința de a-i controla pe ceilalți. Uneori înseamnă nevoia de a ști ce urmează, cât durează, cine participă și ce se întâmplă dacă planul se schimbă.

Același mecanism poate apărea și în relații. Un mesaj fără răspuns poate declanșa scenarii, o schimbare de ton poate fi analizată în detaliu, iar persoana poate cere confirmări repetate că totul este în regulă. Nevoia de reasigurare în anxietate poate reduce neliniștea pentru moment, dar efectul este adesea temporar.

De aceea, înțelegerea anxietății presupune să facem diferența dintre un comportament aparent exagerat și mecanismul psihologic care îl poate menține.

Ce poate menține anxietatea

Anxietatea poate forma cercuri în care strategiile folosite pentru a reduce disconfortul ajung să îl mențină.

Evitarea este unul dintre cele mai clare exemple. Dacă o situație provoacă anxietate și persoana decide să nu mai meargă, tensiunea scade. Dacă amână un telefon dificil sau renunță la o activitate care o neliniștește, apare o ușurare imediată.

Pe termen scurt, strategia pare să funcționeze. Pe termen mai lung însă, persoana nu mai are ocazia să afle dacă situația era într-adevăr atât de periculoasă sau dacă ar fi putut să o gestioneze. Tocmai de aceea, evitarea în anxietate poate reduce disconfortul astăzi și poate menține problema pentru viitor.

Verificările pot funcționa asemănător. Persoana verifică, se liniștește pentru o perioadă, apoi apare îndoiala și verifică din nou. Reasigurarea poate avea același efect: un răspuns liniștitor reduce anxietatea pentru moment, dar nu oferă certitudine permanentă.

Se poate forma astfel un cerc: mă îngrijorez → verific, evit sau cer reasigurări → anxietatea scade pentru moment → învăț că acel comportament m-a protejat → data viitoare simt și mai mult nevoia să îl repet.

De aceea, în anxietate este important nu doar să întrebăm „Ce a provocat problema?”, ci și „Ce o menține acum?”

Anxietatea și corpul

Anxietatea nu este trăită doar prin gânduri. Corpul poate deveni o parte importantă a experienței anxioase.

Pot apărea palpitații, tensiune musculară, transpirație, tremor, amețeală, senzație de presiune, disconfort abdominal sau dificultăți de somn. Uneori, aceste manifestări sunt atât de intense încât persoana ajunge să fie preocupată mai ales de ceea ce se întâmplă în corp.

Senzațiile pot deveni ele însele o sursă de anxietate. Persoana observă că inima îi bate mai repede și începe să se întrebe de ce. Devine mai atentă la corp, urmărește fiecare modificare și poate interpreta senzațiile ca semne ale unui pericol.

Se poate forma astfel un cerc în care anxietatea produce senzații fizice, senzațiile sunt interpretate ca periculoase, iar această interpretare crește anxietatea.

Relația dintre anxietate și simptomele fizice merită analizată separat, iar simptomele persistente sau neobișnuite trebuie evaluate medical atunci când situația o impune.

Ce ajută

Tratamentul anxietății nu este identic pentru toată lumea. În funcție de severitatea și tipul dificultăților, poate fi utilă psihoterapia, iar în anumite situații poate fi indicată și evaluarea medicală sau psihiatrică. National Health Service (NHS) recomandă solicitarea ajutorului atunci când anxietatea începe să afecteze viața de zi cu zi și devine dificil de gestionat.

În psihoterapie pot fi abordate anticiparea excesivă, evitarea, verificările, comportamentele de siguranță, nevoia de reasigurare și dificultatea de a tolera incertitudinea. În terapia cognitiv-comportamentală se lucrează atât cu modul în care persoana interpretează pericolul, cât și cu comportamentele care pot contribui la menținerea anxietății. National Institute of Mental Health (NIMH) include psihoterapia și medicația printre principalele opțiuni de tratament pentru tulburările de anxietate.

Expunerea în anxietate poate fi utilizată în anumite situații și presupune confruntarea planificată și progresivă cu situațiile evitate. Ideea nu este ca persoana să fie obligată să suporte orice nivel de disconfort, ci să poată descoperi treptat că anxietatea poate fi tolerată și că rezultatul anticipat nu apare întotdeauna.

Când este indicat ajutorul de specialitate

Nu orice îngrijorare este anxietate problematică și nu orice perioadă de neliniște necesită intervenție clinică. Este firesc să fim mai preocupați în perioadele de schimbare, înaintea unor evenimente importante sau atunci când există incertitudine.

Atunci când însă grijile devin persistente și dificil de controlat, când apar frecvent evitarea, verificările, nevoia de reasigurare sau simptomele fizice și când toate acestea încep să afecteze somnul, munca, relațiile sau activitățile cotidiene, este utilă o evaluare de specialitate.

Evaluarea individuală este importantă și pentru că unele probleme medicale, substanțe sau medicamente pot produce manifestări asemănătoare. Simptomele fizice nu trebuie atribuite automat anxietății atunci când sunt persistente sau necesită investigație medicală.

Ce este anxietatea, pe scurt

Anxietatea nu este doar teamă și nu este doar tendința de a ne face griji. Poate influența gândirea, corpul, comportamentul, relațiile și felul în care persoana își organizează viața de zi cu zi.

Uneori se vede clar. Alteori, persoana continuă să muncească, să răspundă la mesaje și să pară foarte organizată, în timp ce în interior consumă multă energie încercând să prevină lucrurile care s-ar putea întâmpla.

Anxietatea trebuie înțeleasă nu doar prin ceea ce persoana simte, ci și prin ceea ce începe să verifice, să amâne, să evite sau să controleze pentru a reduce acea stare de neliniște.

Acest articol face parte din secțiunea Anxietatea și introduce temele care vor fi dezvoltate în articolele dedicate manifestărilor anxietății, vieții de zi cu zi, relațiilor, corpului și tratamentului.