Volumul I al trilogiei

Ziua în care au dispărut toate girafele

Volumul I al trilogiei

Ziua în care au dispărut toate girafele începe într-o dimineață în care lumea se trezește fără girafe.

Copiii sunt primii care simt că ceva s-a schimbat. Adulții caută explicații, apar zvonuri, teamă și încercări de a pune ordine într-o dispariție pe care nimeni nu știe cum să o înțeleagă.

În centrul poveștii se află Andreea, o fată pentru care toate girafele se numesc Gina și pentru care unele lucruri nu trebuie posedate ca să poată fi iubite.

Despre „Ziua în care au dispărut toate girafele”

Primul volum urmărește dispariția girafelor și felul în care Andreea ajunge în centrul unei povești care schimbă treptat lumea din jurul ei.

Ceea ce începe într-o noapte de marți, cu un carnețel, câteva mere, o panglică galbenă și o ușă care nu scârțâie, devine începutul unui șir de întâmplări care depășesc cu mult o singură noapte.

Pentru Andreea, libertatea nu înseamnă să iei ceva. Înseamnă să deschizi o ușă și să-i lași celuilalt posibilitatea de a merge.

O ușă care nu scârțâie

În noaptea aceea, Andreea nu caută o cale spectaculoasă.

Nu sparge nimic. Nu forțează. Nu cucerește.

Observă.

Găsește ușa pe care ceilalți nu o mai văd și înțelege că uneori libertatea începe tocmai acolo unde nimeni nu se mai gândește să privească.

Dincolo de prag nu se află o victorie.

Se află o alegere.

Uneori nu trebuie să salvezi. Trebuie doar să deschizi ușa.

Dimineața în care lumea începe să observe

A doua zi, orașul pare același.

Copiii merg la școală. Magazinele se deschid. Oamenii se grăbesc spre lucrurile lor obișnuite.

Dar ceva lipsește.

Mai întâi apar zvonurile. Apoi telefoanele. Apoi întrebările.

Girafele nu mai sunt într-un loc. Nici în altul.

Și, încet, o posibilitate absurdă începe să capete greutate:

poate că au dispărut de peste tot.

Martorul

Există și un martor.

Un adult care nu încearcă să-i explice Andreei lumea înainte ca ea să fie pregătită să vorbească despre ea.

În întâlnirile lor apar o Gina de lemn, un caiet, desene și propoziții mici.

Andreea vorbește despre plecare, despre libertate și despre felul în care poți deschide un drum fără să rănești.

Iar martorul începe să înțeleagă că dispariția girafelor nu schimbă numai lumea din afară.

Îi schimbă și pe cei care rămân.

Dincolo de povestea girafelor

Ziua în care au dispărut toate girafele este o poveste despre libertate, pierdere, frică, grijă, rușine, vinovăție și despre nevoia oamenilor de a controla ceea ce nu înțeleg.

Dar, mai ales, este o poveste despre felul în care iubim.

Despre diferența dintre a ține și a fi alături.

Despre ceea ce rămâne după ce ceva important nu mai este acolo unde ne-am obișnuit să-l găsim.

Și despre întrebarea care traversează întregul volum:

Ce înseamnă să iubești ceva suficient de mult încât să nu vrei să-l ții?

Toate se numesc Gina

Andreea are multe girafe.

Din pluș, din lemn, din plastic, din ceramică.

Pentru ea, toate poartă același nume.

Gina.

Nu pentru că ar fi la fel, ci pentru că numele devine o formă de apropiere, de grijă și de continuitate într-o lume în care tocmai girafele au dispărut.

O poveste care nu se termină aici

Ziua în care au dispărut toate girafele este primul volum al unei trilogii.

Finalul nu închide pur și simplu povestea.

Lasă deschis un drum către ceea ce urmează.

Volumul I – Ziua în care au dispărut toate girafele

Volumul II – În pregătire

Volumul III – În pregătire

Despre autor

Florin Săcălean este psiholog și autor.

În Ziua în care au dispărut toate girafele, lumea psihologică nu apare sub forma explicațiilor sau a definițiilor, ci prin oameni, relații, tăceri și alegeri.

Romanul pornește de la o imagine imposibilă — o lume în care toate girafele dispar — pentru a explora ce se întâmplă cu oamenii atunci când ceva familiar nu mai poate fi găsit acolo unde ar fi trebuit să fie.

Final

Unele povești încep atunci când ceva apare.

Aceasta începe atunci când ceva dispare.