Volumul I al trilogiei
„Ziua în care au dispărut toate girafele” începe într-o lume care se trezește fără girafe.
În lumea romanului, dispariția girafelor schimbă felul în care oamenii privesc ceea ce părea până atunci firesc. Copiii și adulții reacționează diferit la această absență, iar întrebările apar înaintea răspunsurilor.
În centrul poveștii se află Andreea, o fată de treisprezece ani pentru care toate girafele se numesc Gina și care privește apropierea, grija și libertatea în felul ei.
Despre „Ziua în care au dispărut toate girafele”
Primul volum al trilogiei pornește de la o situație imposibilă, dar nu încearcă să o transforme într-un simplu mister despre dispariția unor animale. Absența girafelor deschide treptat alte întrebări, mai apropiate de felul în care oamenii trăiesc pierderea, apropierea, frica și schimbarea.
Lumea romanului rămâne recognoscibilă. Oamenii merg la școală, la serviciu, se grăbesc, vorbesc, uită, caută explicații și încearcă să păstreze lucrurile în ordinea cunoscută. Numai că, atunci când ceva familiar dispare, aceeași lume începe să fie privită altfel.
Andreea se află în mijlocul acestei schimbări cu felul ei propriu de a observa ceea ce ceilalți trec mai repede cu vederea. Nu are răspunsuri pentru tot și nici nu trebuie să le aibă. Uneori este suficient să vezi că ceva nu mai este la locul lui.
O lume în care absența începe să se vadă
Dispariția din titlu nu este doar punctul de pornire al poveștii. Ea schimbă felul în care sunt privite lucrurile care au rămas.
Un obiect poate păstra o amintire. Un loc poate deveni diferit fără să se fi schimbat fizic. O propoziție spusă cândva poate continua să existe mult după momentul în care a fost rostită. Iar un gol nu este întotdeauna lipsit de conținut.
Romanul urmărește această relație dintre prezență și absență fără să încerce să ofere explicații pentru fiecare simbol. Unele lucruri apar pur și simplu, revin și acumulează sens în timp. O panglică galbenă, un carnețel, câteva mere, o lanternă, o bucată de sfoară, o fotografie, un fluier sau o girafă numită Gina pot rămâne lucruri obișnuite și, în același timp, pot începe să însemne ceva pentru cel care le poartă.
Libertate, grijă și apropiere
Una dintre întrebările care traversează volumul este legată de felul în care ne apropiem de ceea ce iubim.
Cât din grijă înseamnă protecție și când începe ea să semene cu controlul? Cât de aproape poți rămâne de cineva fără să-i ocupi tot spațiul? Ce înseamnă să fii prezent fără să tragi de celălalt în direcția pe care o consideri tu corectă?
Romanul nu tratează aceste întrebări ca pe niște teme care trebuie explicate cititorului. Ele apar prin relații, gesturi, obiecte, tăceri și alegeri. Uneori sensul unui lucru devine vizibil imediat. Alteori rămâne acolo și se clarifică mai târziu.
Poate tocmai de aceea libertatea din această poveste nu este prezentată ca o idee abstractă. Este legată de felul în care oamenii se poartă unii cu ceilalți și de diferența dintre a fi aproape și a ține.
Toate se numesc Gina
Andreea are multe girafe. Din pluș, din lemn, din plastic, din ceramică. Pentru ea, toate se numesc Gina.
Numele acesta exista înaintea romanului și a intrat firesc în poveste. Pe parcurs, a devenit unul dintre firele care leagă universul cărții, fără să fie nevoie să primească o explicație definitivă.
Gina nu trebuie înțeleasă ca o singură girafă. Este un nume care revine, se mută de la un obiect la altul și păstrează ceva recognoscibil într-o lume în care tocmai girafele lipsesc.
De ce toate girafele se numesc Gina este și subiectul unui articol separat despre originea și locul acestui nume în universul cărții.
O poveste despre ceea ce rămâne
„Ziua în care au dispărut toate girafele” vorbește despre libertate, memorie, apropiere, frică, pierdere și despre nevoia oamenilor de a înțelege ceea ce nu mai poate fi așezat în ordinea obișnuită.
Dar în centrul acestor teme rămâne o întrebare mai simplă: ce se întâmplă cu noi atunci când ceva important nu mai este acolo unde ne-am obișnuit să-l găsim?
Uneori încercăm să reconstruim ceea ce a fost. Alteori păstrăm un obiect, o fotografie, o propoziție sau un fel de a privi lumea. Unele lucruri dispar din fața noastră fără să dispară cu totul din ceea ce devenim după ele.
Romanul rămâne în spațiul acesta dintre absență și memorie, fără să închidă fiecare întrebare cu un răspuns.
Primul volum al trilogiei
„Ziua în care au dispărut toate girafele” este primul volum al unei trilogii construite ca o singură poveste în trei etape. Fiecare volum continuă și transformă sensurile deschise de cel anterior.
Volumul I – Ziua în care au dispărut toate girafele
Volumul II – Experimentul fericire
Volumul III – Manualul înălțimii (titlu de lucru)
Primul volum deschide lumea, personajele și întrebările care vor continua să se schimbe pe parcursul trilogiei. Nu toate lucrurile care apar aici își arată imediat sensul, iar unele dintre ele vor putea fi privite diferit abia mai târziu.
Despre autor
În „Ziua în care au dispărut toate girafele”, dimensiunea psihologică nu apare sub forma explicațiilor sau a definițiilor. Ea există în felul în care personajele se apropie, se tem, se retrag, păstrează lucruri, încearcă să înțeleagă și aleg ce fac mai departe.
Romanul pornește de la o imagine imposibilă, o lume din care toate girafele au dispărut, pentru a privi ceea ce rămâne în oameni atunci când ceva familiar lipsește.
Final
Unele povești încep atunci când ceva apare.
Aceasta începe atunci când ceva dispare.