În formele de psihoterapie suportive, care nu urmăresc descoperirea conflictelor, mecanismele de apărare ale pacientului sunt întărite sau chiar se creeaza noi formatiuni defensive, compatibile cu organizarea defensiva anterioara, pentru a stabiliza inca si mai mult echilibrul nevrotic.
   Formele de terapie care neaga existenta conflictului intrapsihic si care pun aparitia tulburarii pe seama unor factori sociologici (unele versiuni ale teoriei sociologice ale etichetarii), favorizeaza negarea, refularea si rationalizarea.Abordarile comportamentale care contesta o psihodinamica care sa stea la baza simptomelor, intaresc si ele mecanismele de aparare, de exemplu refularea, negarea, deplasarea si formatiunile reactionale, initiate de pacient in formarea simptomelor.Dimpotriva, in formele de terapie orientate psihanalitic se tinde catre o constientizare treptata a diferitelor manifestari ale rezistentei si o cedare graduala a acesteia. 
   Invingerea rezistentelor nu se obtine prin presiune, sugestie, privare senzoriala sau vorbe bune, asa cum se practica in alte forme de terapie, ci printr-o intelegere rabdatoare si empatica a motivelor care au luat fiinta pe parcursul istoriei de viata, care il face pe pacient sa fie precaut, anxios, ezitant, jenat sau retras si ostil.La inceput Freud vedea rezistentele ca fenomene constiente prin care pacientul se apara impotriva ivirii amintirilor traumatice si le conceptualiza ca expresie a pulsiunilor de autoconservare si cenzurii, pe un continuum intre constient si preconstient. Ulterior i-a devenit din ce in ce

psihoterapieNimeni nu ştie mai bine decât psihoterapeutul însuşi că alegerea unei profesii reprezintă un act complex, adică depinde de efectul conjugat al unor motivaţii, identificări şi elaborări diferite ale conflictelor şi că exercitarea unei profesii contine şi ea o multitudine de gratificaţii şi posibilităţi de apărare.
Una dintre motivaţiile frecvente pentru profesia de psihoterapeut , poate proveni uneori dintr-o 
fantasmă latentă de mântuire, activată de suferinţa pacientului; dorinţa pacientului de a găsi un tată ideal şi atotputernic sau o mamă cu aceleaşi trăsături converge cu satisfacţia terapeutului de a fi o astfel de figură parentală plină de înţelegere, datorită căreia pacientul îşi află o vindecare completă- aproape o renaştere.
Cunoscute mai sunt şi motivele care pot proveni din dorinţa de a fi partea parentală mai buna şi mai înţelegătoare, ceea ce ulterior devine o atitudine generalizată, uneori o reprezentare de atotputere (de exemplu terapeutul poate avea fantasma de a deveni salvator al întregii umanităţi, pentru că el intelege toate lucrurile mult mai cuprinzător şi mai profund decât restul oamenilor, limitaţi şi ignoranţi, care alunecă spre propria distrugere).

Influenta' pe care o au emotiile asupra functiei respiratorii este bine cunoscuta in viata cotidiana. Senzatia brusca de sufocare intalnita in starile anxioase este descrisa de expresii de genul: "iti ia suflul" sau "mi-a taiat respiratia". Oftatul reprezinta o forma comuna de expresie pentru deznadejde. Plansul este un alt fenomen complex in care este implicata faza expiratorie a respiratiei. Iar mai presus de toate, respiratia este o componenta importanta in actul vorbirii.

   Datorita acestei corelatii stranse dintre tensiunile emotionale si functiile respiratorii, este probabil ca in majoritatea bolilor ce implica organele aparatului respirator factorii psihologici sa joace un rol important.

Astmul bronsic
  
   In astm, ca si in alte tulburari ale functiilor vegetative, actiunea factorului emotional se bazeaza pe reactiile fiziologice la stimulii emotionali. Simptomele reprezinta reactii exagerate si cronice la anumite emotii ; natura exagerata si cronica a acestora se datoreaza in principal faptului ca stimulul emotional este de natura inconstienta, intrucat el nu poate fi